Tărâm ne(în)locuit

marți, 02 ianuarie 2018

- Că undeva în lume exiști, îmi e de-ajuns,
Deși rămân aceleași mirări fără răspuns,
Deși împart, iubite, uimirile la doi,
În tot ce simt de-o viață e vorba despre noi.

Veniți din alte sfere, într-un big bang primar,
Am învățat că timpul e răul necesar
Ce face viața însăși să capete un sens,
În fiecare clipă te pot trăi intens

De parcă viitorul incert mi-ar limita
Emoții, sentimente. Mă doare lipsa ta,
Cutiile Pandorei se-nchid în ochii triști,
Apoi mă-mpac cu gândul că undeva exiști...

- E lumea fără tine un paradis pierdut,
Iar prin dicționare nu-i niciun atribut
Să îmi descrie starea, când tu nu eşti aici,
Înconjurat de lume, dar fără de amici,

Alerg către tărâmul nelocuit şi-apoi
În tot ce mă-nconjoară e vorba despre noi,
Te-aşez într-o poveste, te scriu într-un sonet,
Sub talpa mea pământul se-nvârte prea încet...

Când nu te știu aproape, iubito, sunt damnat,
Absenţa ta îmi pare un fel de atentat,
Îmi trec prin suflet îngeri desculţi, avangardişti,
Apoi mă-mpac cu gândul că undeva exiști...

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.