Tribut

vineri, 10 iulie 2015

Mi-am achitat, umilă, tributul pentru zâmbet,
Sperând să fiu scutită de veșnice poveri,
Și am primit răsplată un iluzoriu plânset,
Al clipei sfărâmate-n crâmpeiele din ieri.

Am mai plătit impozit, am cheltuit și-n vamă:
La granița iubirii m-oprise-un vechi străjer.
Mă-ntreb, oripilată, dacă în astrogramă
Rămas-a pentru mine vreun liber colț de cer!

Plătesc și pentru aer în fiece secundă:
Inspir, împovărată, mici porții de catran,
Dar savurând delirul, tăcerea mă inundă,
Căci după-atâtea taxe, nu mi-a rămas un ban!

Cu ultime resurse, îmi încropesc o listă
De socoteli stupide a tot ce-am irosit.
Coloanele tixite aproape că insistă
Să anulez totalul, ce dă de bănuit.

Mi-a mai rămas, din suflet, un șomoiog de franjuri,
S-aprindă o scânteie-n singurătatea mea.
Azi, rătăcită-n beznă pe-nchipuite landuri,
Ajuns-am, fără plată, să nu pot nici visa!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: