la praznicul cuvintelor mele
de bună voie mă voi îndurera
strângând la piept marama ca
pe o iubire postumă voi și lăcrima
în adâncitura visurilor stelare
plămădind ideila adăpostul unor oameni
de hârtie-apărători ai pădurilor negre- alții mă vor
părăsi fără de explicații edulcorate
lăsând loc mulțimilor
să mă locuiască
sunt doar o casă
pustie îmi zic
sunt doar casă
cu perdele ciuruite de vremuri cu
mirosuri stătute de molii cu
pereții lăsați peste munți și
culmi de amintire mă întorc:
cine e străina care locuiește în mine
întreb copiii nopților
întârziați îmi răspund
în umbre de tăceri:
e împărăteasa lucrurilor
nefolositoare gura ei de cleștar
poate adormi umbrele copacilor
și eu mă strâng în mine
trag zăvorul
adâncindu-mi
ca un melc
în umeda cochilie
ochii încercând
să opresc peregrinările
într-o tranziție
postdecembristă
cu mulțimile de ...escu
în spinare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
maria, multumesc pentru ca ai citit si ti/a placut
dorina neculce (autor) vineri, 24 iulie 2015
mirimirela, multumesc pentru semnul de lectura.
sincer, uneori imi doresc sa vad si cealalta parte a lumii, adica pe cea foarte buna si frumoasa.
dorina neculce (autor) vineri, 24 iulie 2015
roxana, da . nu cred ca vom scapa curand de acesti ...escu. e ca un flagel care ne/a cuprins ca intr/o menghina.
sunt eu pesimista, dar nu ma ajuta nici...situatiile.
multumesc pentru popas.
dorina neculce (autor) vineri, 24 iulie 2015
ei, acum avem "escu" spus in alta limba. un fel de tranzitie si asta.
altfel votat un poem de actualitate, cu si despre retrageri in sine si o casa care e prea frumoasa ca sa fie pustie, chiar daca are perdele ingalbenite.
roxana.c duminică, 19 iulie 2015
Mi a plăcut foarte mult. Foarte, foarte mult ! Ai explorat, minunat, un univers.
mirimirela sâmbătă, 18 iulie 2015
Multumesc Miri pentru aceste versuri
maria sâmbătă, 18 iulie 2015
Pânza de păianjen este, de obicei, ţesută într-un colţ liniştit. Firele pânzei sunt lipicioase. Ele se mişcă de fiecare dată când o insectă este prinsă în ele, astfel păianjenul ştie când să vină să îşi mănânce prada.
Citate şi Maxime:
Muzica este pulsul divin al universului emoțional. Valeria Mahok
vezi mai multe poezii de: dorina neculce
Detalii poezie:
Distribuie pe: