- Ești atât de palid..
i-a șoptit, melancolică,
ziua
- Cât de frumos strălucești !
s-a entuziasmat
noaptea
trimițându-i un zâmbet
prin colțul gurii de lună
“ Ce parfumat…”
a gândit
zefirul
legănându-i parfumul.
Iar tu
i-ai trimis sărutul tălpii goale,
înfiorându-l.
Ai văzut ?
Nici măcar nu te-a rănit
în spinii lui
Doar petalele sale albe
s-au scuturat
ca aripile fluturilor
în agonie.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Numai bine!Asa sa fie!
SAlecsandru marți, 01 martie 2022
Mulțumesc, Alecsandru ! Trăiesc sentimentul întoarcerii ancestrale la vatră, atunci când unul câte unul venim la “focul nostru de tabără”! și este minunat !
Cu drag,
mirimirela (autor) luni, 28 februarie 2022
Foarte frumos...Tradafirl tau alb! Felicitari mirimirela!
SAlecsandru sâmbătă, 26 februarie 2022
vezi mai multe poezii de: mirimirela
Detalii poezie:
Distribuie pe: