Tragicul ecou - Adrian Păunescu

Ceva, probabil, nu mai este viu,
Pe chipul tău, în mâna mea, totuna,
M-a-nnoroiat și m-a scârbit minciuna,
Îmi e cu neputință să mai scriu.

Ce fac e numai tragicul ecou
Al nebuneștii dragoste cu care
Plângeam absența ta în disperare
Și respingeam cu urlet Anul Nou.

Acum, am început să te-nțeleg,
Eu în durere și în dor și-n febră
Complexitatea ți-o făceam celebră,
Ca pentru geniul feminin întreg.

Dar, vai, ce simplă ești, când te dezleg,
Esti aritmetică, și nu algebră.

17 august 2004

(Un om pe niște scări, 2006)

Adăugat de: viorel tgv.

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.