Trec fugitiv sălbatice vedenii
prin colțul ochiului zvâcnind ritmat;
Sunt pași nepământeni ce nu ating pământul...
Printre desișuri penumbrele se zbat,
se-aud mici pâlpâiri de-ntemnițate raze
scoțând vlăstarele de corn, răscolitor;
Își răsucesc esența pe adieri de vânturi
spre Soarele-străpunge-cu-sulița-un-nor.
Cu ochiul aurit, din mărginimi de codru,
stăpânitoarea Bendis privește spre câmpii
și își întinde arcul nemărginind întinsuri
- în vânt vibrează coarda, sub timpuri arămii.
Prin grâiele înalte își paște caii Rhesus*
- zăpezile montane n-au puritatea lor -,
năvalnice copite smulgând în urmă vântul
își poart-argintu-n coamă spre porți de Ilion...
Notă*
Rhesus - Rhesus a fost conform Iliadei fiul lui Eioneus, un rege legendar trac care a participat la războiul troian de partea Ilionului.(Troiei)
vezi mai multe poezii de: gabriel cristea
Detalii poezie:
Distribuie pe: