Toarta nisipului

Autor:Ștefan Doroftei Doimneanu


Adăugat de: Stefan Doroftei-Doimaneanu

luni, 25 februarie 2019

Durere şi fulger se-adună-n mânie
Din cerul bolnav curg lacrimi de gheaţă,
Pe suflete caste ce râd a pustie
Fărăme de timp, cu greu se agaţă.

Cu raze pe umeri şi-n suflet lumină
Te văd coborând pe trepte de lume.
Că-n noi nu e vară tu n-ai nici o vină,
Ea este-n eter, spre ierni să ne-ndrume.

Că florile-s moarte şi toamna şi iarna,
Că ploaia şi frigul se-adună în noi,
Aşa vrea infernul când pune lucarna
La podul din ger unde stăm amândoi.

Purcedem spre moarte c-aşa ne e soarta
Cu traista-n clepsidra ce-şi vede de drum,
Pierdut-am prin viaţă, nisipului toarta
Şi timpul se stinge şi totul e fum.


vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CLXXX.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.