Am luat dulcețuri, mângâieri, frumoasă doamnă,
ca pe-o gutuie aurie ce mi-e dată-n dar
și am păstrat din zilele-n balans de toamnă,
blând, ruginiul chihlimbar al vinului, celest stegar,
din care-mi beau, poem, sărutul tău aprins,
cu orele, ochean pentru un gust regal.
Sunt insula de doruri necuprinse în cuprins,
parfum de Palo Santo, iasomie, de santal.
Am luat privirile pictând celeste zări din val,
din pensula ce-și lasă urma-n bob de sare
și le-am sorbit în piept din mal în mal.
Din ce e viu, îmbobocesc chemări de ființare
și răspândesc în clocot limba din povești,
pentru a da un sens țărânii din visare.
Din timpul ce te tot curtează, dragă, crești,
căci Dumnezeu, în orice clipă-i dragostea cea mare,
șuvoiul vieții în țâșnire cu nădejdi de rai.
Tu, toamnă, doamnă, toate frumusețile ne dai! (10.09.2024-Iulia Dragomir)
vezi mai multe poezii de: iulia.dragomir
Detalii poezie:
Distribuie pe: