Toamnă - Carl Sandburg

Aurul paiului de ovăz, aurul lunii din sud-vest.
Albastrul scaietelui canadian şi albastrul
fragilului picior al privighetorii.
Tomate luminând în soarele de octombrie cu inima lor
roşie,
Luminând aşezate câte cinci, şase pe o stinghie de lemn.
De ce dorinţele îţi luminează faţa, toată ziua,
Dorinţi ca ale femeilor cu iubiţi aproape uitaţi, pornite
spre oraşe noi?
Îţi spun ceva acele păsări, păsări,
păsări, ţipând în vântul de nord al lui septembrie,
hectare de păsări zburătoare puctând văzduhul
în drumul lor spre sud?
S-a sfârşit ceva? Este ceva gata să înceapă?



Traducere – George Macovescu
Poeme – Walt Whitman/Carl Sandburg – Ed. Eminescu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Carl Sandburg



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.