Între zi și noapte sunt un pasager
Între două trenuri plouă auster
Oarbe felinare, oameni în tăcere
Parcă-mpart o gară-n două emisfere
Nu mai sunt același, nu mai ești nici tu
Ne așteaptă toamna între da și nu
Ne desparte-o lume, nu ne mai încape
Prin lunete sparte te mai văd de-aproape
Nu mai ești aceeași nu mai sunt la fel
Plouă implacabil peste-un menestrel
Mai zăresc o umbră, o închipuire
Care urcă-n trenul către neiubire
Pe-un peron de gară plouă indecis
Între două trenuri moare câte-un vis
Aș mai vrea doar toamna să ne mai amâne
Să-mpărțim o ploaie ce ne mai rămâne
Curcubeul apare, de obicei, după ploaie. Îl poţi vedea stând cu spatele la Soare, ale cărui raze se reflectă în picăturile de ploaie din faţa ta, iar lumina se descompune în culorile spectrale.
Citate şi Maxime:
Creştinismul e o metafizică a călăului. Friedrich Nietzsche
vezi mai multe poezii de: Ursu Marian Florentin
Detalii poezie:
Distribuie pe: