Nimic nu se zărește în Nordul dinspre larg ,
E acalmie însa , un fulger-nțeapă marea
Iar văntul înconjoară , catarg dupa catarg
Se întristează ziua și se-negrește zarea
Și norii urla tare , talazuri mari se sparg
S-aude un vuiet sumbru pe punte pe platforma
E văntul ce-a cules din valuri un titan
Ce-a mai ramas din zi , în noapte se transforma
Și-acel colos domină tot spațiul ,suveran
Aruncă-n sus cu valuri și prinde-n brațe văntul
Și strigă către ceruri că vrea un uragan
Vrea marea albastră - neagră ,să-acopere pamantul
Potopul sa se întinda pe țărm și-n mare , vrea
E-un munte înalt de apî , ce acum se prăvăleste
Peste corabia din care , apare-un Căpitan
Ce țipă la titanul spunănd cănd valul crește
Că vrea să pescuiască aici măcar un an
Și ar mai vrea să știe de unde-i supărarea
Ce l-a trezit din somnul din apele adănci
Titanul se oprește și mare-i e mirarea
C-acea corabioară nu s-a lovit de stănci
Atunci cănd cu putere a smuls in ceruri marea
Și uraganul mare se-apropia atunci
Se-ntoarce si privește pe dărzul Capitan
Și il pocnește -n fața cu-n val ușor din bici
-Cutezi să-mi stai in față , nu stii că-s un titan
Nu vezi ca nu-i suflare să mai rămănă- aici
I-am innecat pe toți și mă declar stăpăn
Și tu un ca prin minune trăiesti și vrei să-mi zici
Că vrei să stai pe mare să pescuiești un an ?
Cred ca nu știi cu cine , bătrane Căpitan
Ți-ai pus în gănd dorința , nu-s Zănă , sunt Titan
Nu mă oprește nimeni , sunt forța zdrobitoare
Mi-I se inchină toate , pămănt si cer si mare
M-am smuls dintre adăncuri
Dormeam si m-am trezit
Cănd un delfin in fuga , de mine s-a ciocnit
Mă odihneam ca omul , pe-o coastă de corali
Dupa- o furtuna lungă de zeci si zeci de ani
Spălasem stănci cu marea , nori negri conduceam
Și mă cam plictisisem , de-atăția Căpitani
Ce iși lăsau corabii, goale ,pe fundul de ocean
Strigau pierduți pe mare, cu echipaj , sărmanii
Și se sfarșeau n-adăncuri carănd cu ei toți anii
In care s-au luptat pe mare cu un Titan ca mine
Care rastoarnă totul si totu-i se cuvine .
-Te rog acum Titane , clemență doar iți cer
Să-mi lasi doar anul acesta, să pescuiesc , si sper
Să-mi fie cala plină , doar de bricheți de pești
Ca să le-aduc acasă , hai uite ca zămbesti
Nu pari așa cu-mi spune ,norul acela rău
Ești un Titan cu suflet , cu inima tu ești
Oprește vijelia și spune-mi cum se cheamă
Delfinul acel năvalnic ce te-a lovit cu-o coadă
Să-l prind acum in plase
Să-l duc cat mai departe
Să dormi sau să te lase
Ca să citesti o carte
O carte insorită , cu raze calde și
Să stai intins pe plajă , un zămbet doar sa fii !
Și cum vorbeau acolo cei doi , încet apare
De după norii negrii , Maria Sa , Prinț Soare
Se apropia de dănsii , avănd ariengardă
Buchete mari de raze ce începeau să ardă
Stingeau miezul furtunii și un delfin promise
Să nu mai dea din coadă ,
vezi mai multe poezii de: Cristian del Nor
Detalii poezie:
Distribuie pe: