Te sorb din ochi

duminică, 31 mai 2020

Te sorb din ochi...

Ades visam că-mi stai în brațe,
Că tot ce-mi dai îmi aparține,
Ne inspiram și n-aveam rație,
Strâng zori ș-apusuri lângă tine

Mă-ntorc din timpuri revocate,
Albastru’ l-am vopsit violet,
Cu mâna stângă strâng speranțe,
În mâna dreaptă am un buchet.

Între azururi și înoptare
Respingem fără teamă… frica,
Trăirea-ți caldă mă răsfață,
Eu vieții nu-i mai cer nimica.

Nu am putere câtă aș vrea,
Te sorb din ochi când mă petreci,
Dorințele se strâng avide...
Și apoi mă-ntreabă... de ce pleci?

Te-aș fereca cu o adiere,
Și te-aș stropi cu stropi de soare,
Cu raze vom lega cununa,
Ne va năși un oarecare.

S-au scurs ninsorile pe plete,
Trăirile sunt coapte în pom,
Și în toamna vieții frunze cad...
Căci asta-i soarta unui om.

Mai vreau să gust din fructul copt,
S-ascult un vers, sub clar de lună,
S-aprindem flacăra iubirii...
Ce-mi arde inima nebună.

Autor: Gabriel Stănciulescu

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.