Te așteptam în mica gară,
speram să vii dintr-un trecut
lăsat de mine întâia oară
captiv în primul tren pierdut.
Era un tren venit spre seară
dintr-un ținut necunoscut,
nici nu oprea, de fapt, în gară,
dar l-aștetam, că n-am știut.
Rămas până târziu afară,
băteam peronul abătut,
cânta departe o fanfară
și dintr-odată am văzut
că umbra ta trecea prin gară
dar într-o clipă-a dispărut.
Cânta departe o fanfară,
băteam peronul abătut,
bemolii alergau prin gară,
erai numai un vis pierdut!
Când te uiţi la cer noaptea, te uiţi de fapt în trecut. Luminii stelelor îi ia ani de zile să ajungă la noi. Noi vedem ce s-a întâmplat când lumina a plecat de la stea, acum mulţi ani. Cu cât steaua este mai departe, cu atât mai mult în trecut vedem.
Citate şi Maxime:
A fi inteligent înseamnă a nu confunda punctele de vedere. Mihai Ralea
vezi mai multe poezii de: necorupb
Detalii poezie:
Distribuie pe: