Tare oprite

Autor:Dan Eugen Munteanu


Adăugat de: Dan Eugen Munteanu

duminică, 11 iulie 2021

E cumplit, deloc firesc,          
furtul unui om în viaţă.
Dar mai rău, nu-i omenesc
să nu-l recunoască-n faţă…
 
Chiar şi-un furt la singular    
nu-i o faptă în “neştire”…
Fiind copil‚ ’ţi-rămâne clar
tristă rană-n amintire.
 
Dacă-i lucru, sau valoare
chiar know-how, bijuterie…
Furtul e nedemn şi doare
când devine-o “meserie” !
 
De aceea nu-i fatal,
dacă tot s-a întâmplat,
să revii la un normal
şi să-l recunoşti de’ îndat.
 


vezi mai multe poezii de: Dan Eugen Munteanu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.