Ţara mea

Autor:Vladimir Potlog


Adăugat de: Vladimir Potlog

luni, 31 decembrie 2018

Ţara mea, Sfântă icoană,
Ţara mea, meleag de dor,
Tu eşti pentru mine ca o mamă,
Ca un vis nemuritor.

Eu o să mă întorc mereu la tine
Cum să întoarce o pasăre din al ei lung zbor,
Căci tu eşti pentru mine
Acel cuib plin de tandreţe şi amor.

Ţara mea, ogor cu pâine,
Pâine coaptă în cuptor,
Tu veşnic vei rămâne,
Plaiul meu cel roditor.

Aici este ţara mea
Cu Graiul ei nepământesc,
O altă ţară mai frumoasă
Niciunde eu nu găsesc.


vezi mai multe poezii de: Vladimir Potlog


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CLXXIII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Țara-i casă de popor,
Pentru Ea mereu eu mor
Când o văd că e rănită
Și de fii tot părăsită...

Dar e locul unde Domnul
Nu cunoaște tihna, somnul,
Căci e plaiul unde-a dat
Cu sămânță...a-nsămânțat
Bunătate și credință,
Aici totu-i cu putință!

Așa că ori unde pleacă
Fii ei nu se îneacă
Nici în aur, nici în averi,
Alergând tot pe cărări
Ei mereu se-ntorc acasă...
Strămoșii le-ntind o masă
Cu căință și iubire
Iar Domnul o-mbrățișare,
Are pentru fiecare!
Ina M.
marți, 08 ianuarie 2019