Tăcerea se ascunde în zorii de lumină,
Cu șoaptele ce nasc o dorință divină.
Prin freamăt de frunze, o blândă adiere,
Se-ntoarce din abis o suavă plăcere.
Sub ceruri albastre se-aprinde un dor,
Ca valul ce-n taină se frânge ușor.
În clipele nopții, prin umbre de vis,
Tresare iubirea din dulce abis.
Iar zorii se varsă pe câmpul senin,
Ce-mbracă tăcerea cu aur divin.
Se-nalță dorința din șoapte de dor,
În freamăt de stele renaște un zbor.
vezi mai multe poezii de: roryta
Detalii poezie:
Distribuie pe: