Ariel - Sylvia Plath

Stază în beznă.
Apoi albastrul inefabil
Care se revarsă de pe deal şi din zare.

Leoaica Domnului,
Cum devenim o singură fiinţă,
Puls de genunchi şi călcâie ! – Săgeată

Despicând văzduhul, geamănă
Arcului roib
Al grumazului ce nu pot să-l prind.

Ochi de negru,
Boabe zvârlind
O cange neagră.

O gură de sânge negru dulce
Umbre.
Şi încă ceva

Care mă poartă prin aer –
Coapse şi păr ;
Pene scânteindu-mi la glezne.

O despoi
Pe alba Lady Godiva –
Mâini moarte, moarte rigori.

Şi eu acum
Spumă de grâu, licăr al mărilor.
Ţipătul pruncului

Se topeşte în zid.
Iar eu
Sunt săgeată,

Roua sinucigaşă ce zboară
Una cu drumul
În ochiul roşu

Cazanul dimineţii.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Sylvia Plath



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.