Liniștea din jurul nostru
E un înger prins în monstru
Și pe drumul zilnic pașii
Scutură macii cei roșii
În dureri ce-s prăbușite
În morminte de cuvinte.
Sunetul liniștii nopții
Crapă caselor pereții
Și dărâmă vise-n somnul
Care îngrozește omul
Căci îl sfâșie și zdrențe
De tăceri fac reverențe
Sunetelor nopții albe
Printre stele mici și oarbe.
Liniștea din noapte-i tunet
Doar cu lacrimi... fără sunet!
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Detalii poezie:
Distribuie pe: