Sufletul meu,
e o harpă,
pe care degetele tale nu au atins-o,
nu știi să cânți această simfonie,
așa că pleacă,
din calea ingerilor,
nu intelegi
cum canta
si cum sadesc
doar flori
din negrul infern,
o floare ca mine
ce crește din lacrimile îngerilor ce stau de pază
la poarta iadului
frumoasă floare, frumoasă zambilă
împrăștii-n în jur numai lumină...
vezi mai multe poezii de: Karerina
Detalii poezie:
Distribuie pe: