Călători printr-o toamnă atât de frumoasă,
Simți timpul meu cum atinge timid vremea ta?
În mintea mea de o amintire atrasă,
Răzbate un vers dintr-o poezie a ta...
Și-mi dau seama că toate cuvintele tale
Trec fără popas prin filtrul gândirii mele
Și se strecoară-n suflet înflorind agale
Boboci de sentimente cu pure petale.
Privirea mea, năluci în mulțime învie
Înșelată-n zbor de iluziile sale,
Imaginea ta ca o amintire vie
Coboară din visări în clipe reale.
În tăcerile noastre cuvinte dansează
Într-o lume aparte de noi înțeleasă,
Ca într-un întreg două suflete visează
Privind cerul senin, la o stea norocoasă.
vezi mai multe poezii de: Mihaela Ianculescu
Detalii poezie:
Distribuie pe: