Străinul ( IV )

Autor:M Horlaci


Adăugat de: M Horlaci

vineri, 12 martie 2021

Străinul priveste insistent masa din camera lui,
a noastră,
a tuturor,
a lemnului din nepal, transportat pe pântecul mării de niște corăbieri.
sunt flăcăii nostri întrebând marea,
într-o picătură de rom puturos, uleios, un sânge coagulat, un adaos de sare.
ca orice masă, aceasta își are istoria ei descrisă în florile sculptate de-o mână fină.
Nu-și cunoaște cu exactitate trecutul,
prezentul ei a murit,
cenușa a suferit,
urmașii au colectat conținutul.
Noaptea e grea peste umerii mei, cartea în care tata, la pagina o mie, cară saci de ciment, cărămizi, moloz, e umbrită de o privire ciudată.
Cuvântul e-un demiurg,
îmi spune străinul din capul mesei lui,
a noastră,
a tuturor.
Eu tresalt...
Luna tremură, ne tremură, se cutremură un semn de întrebare:
dacă din întâmplare mi-ar plăcea coapsele ei, trupul ei, părul în care albaștrii înoată delfinii?
Mă-ntreb dacă îmi place fumul țigării
înecăcios, tulburat, colorând cerul unei plaje supraaglomerată,
kilometri de gânduri într-o continuă desfășurare.
Dincolo de cortină e camera mea,
în fază terminală, diagnosticată cu tulburări de personalitate, cancer la nivel de structură, fisuri ireparabile, imposibil de renovat.
Străinul încearcă-n zadar redecorarea ei, a noastră,
a tuturor.
Fisurile sunt mai adânci și tot mai profunde.
Țevile sparte picură-ncet, strop cu strop, monoton,
norii ce se evaporă prin grătarele caloriferelor ale căror pereți sunt, uneori, scrijeliți.
Rugina își cântă romanța-i tăcută, auzită doar de urechile fine.
Pe masă, o brichetă, un pachet de țigări, o scrumieră, un pix și o foaie albă a4.
Pentru efect, totul se mișcă din inerție, haotic, străinul
privindu-și chipul în oglinda lui,
a nostră,
a tuturor,
mă găsește perfect și, totuși, defect în substraturi.
Bănuiesc o lipsă de el în mine sau o supraglomerare de emoții la întâmplare.
Mamei îi spun adevărul.
Culeg clape de pian.
Acum mă supun unor vrăji
în al căror joc străinul e bula lor de săpun preferată.
E puțin colorată, fiind ușoară plutește și poate lua forma lui,
a noastră,
a tuturor,
fără să-și piardă integritatea nopților prea lungi,
culoarea ochilor obosiți,
durerea oaselor frânte,
lumina ce pâlpâie o singură dată,

Kilometri de gânduri într-o continuă desfășurare.


vezi mai multe poezii de: M Horlaci


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Vă mulțumesc, Lucia Eniu!
M Horlaci (autor)
vineri, 12 martie 2021



Vă mulțumesc, domnule Narcis!
M Horlaci (autor)
vineri, 12 martie 2021



Am citit cu mare plăcere și, da, e o litanie bine structurată, ca o cântare, cu metafore șlefuite măiestrit. Imagini care duc spre realismul magic.
Lucia Eniu
vineri, 12 martie 2021



Servus!
- Sublim!
Cu respect,
Purice Narcis-Teofil
narcispurice
vineri, 12 martie 2021