Pe sulul nopții este scris „tăcere”.
Pocnește mobila în casă,
o lună moartă-n depărtare piere
și tot mai mult, văzduhul mă apasă.
Cu gheara lui, vopsită-n negru,
îmi smulge cartea
de pe masă.
Tăcere, vers, nimic,
e noapte.
Și peste-ncremenita fire
apare-ncet, dintr-o poveste,
un licurici dansând
de fericire.
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Detalii poezie:
Distribuie pe: