Câteodată iarba se întoarce
împotrivă-mi,
râurile pornesc înapoi pe priviri
săpându-mi în orbite
albii inverse răni de os adânc,
dar totul e o părere,
adevărul nerostit,
nesfârșit adevărul
e întotdeauna altul,
eu sunt somnul firii, veghea răsturnată,
și mă nasc mereu,
și mor de fiecare dată
ca o rază a însingurării
sărutând pieziș
creștetul și tălpile lumii.
Distribuie: