Spykal - creaţii proprii

Eu multă vreme am crezut că-s mort,
- Și frate bun chiar am avut destinul!
Am fost deșeul vieții, un complot,
Dar tu ai reușit să-mi înfrângi chinul.

Văd iar un tren ce depășește soartă
Chiar dacă a trecut prea multă vreme.
De când cu sentimente care-ți bat în poartă
Eu am simțit că nu mai sunt probleme.

Mai naște-te odată iarăși viață
Ca visului să-i spunem ”bun rămas”.
La masa unde eu de dimineață
Stau cu iubirea noastră la taifas.

Te-am căutat mult timp, prin fiecare,
- Și te-am aflat, ședeai pitită-n mine!
De-atuncea, cu o mare încântare,
Am învățat să am grijă de tine.

O luncă se deschide printre nori,
În care joacă Soarele tomnatic.
- Așa cum sentimente sau fiori!
Se plimbă des prin capul meu zănatic.

- La noapte ce te-ai face fără mine?!
(în patul gol și inima-ți răpusă).
- Fără culoare, fără viață-n tine!
Dar cu pretenții de a fi supusă.

Atroce a fost viața pentru mine,
(cumplite nopți și zile dezlânate).
- Eu mi-am dorit să fie cât mai bine!
Dar viața nu mi-a dat deloc dreptate.

- Rescriu eternitatea mai mereu!
(de când tu mi te joci cu viața mea).
- Să corespundă cu sufletul tău!
De vreme ce-a ieșit în calea ta.

Te strig în noapte și-mi răspunzi în zi,
- Nu pot să îmi dau seama unde ești!
- Ești pentru mine dreptul de-a trăi!
(chiar dacă uneori mai și greșești).

- Mi-e sufletul bolnav de-a ta iubire,
Iar dorul mi se plimbă chiar stingher.
- Pe ulița ce-o cheamă ... Fericire!
Știind că nu e totul efemer.