Spykal - creaţii proprii

Cândva te-am întâlnit timid în gând,
Erai o umbră-n calea vieții mele.
- O șansă ce-aștepta normalul rând!
Luceafăr ce lucește printre stele.

- Secunda vieții e esențială!
Emană uneori trăiri mai vechi.
- Nu cere dar nici nu dă socoteală!
Chiar de iubirea o ia de urechi.

- Nu am putere nici să mă prefac,
(iar când o fac ... o fac chiar și cu mine).
- Povestea mea începe cu un fleac!
În care eu mă tem ades de tine.

Mi-e teamă că te pierd în ceața vieții,
- Iar pașii îți răsună efemer!
Că mă trezește roua dimineții,
Din visul meu ce-a devenit himer.

Cândva știam să zbor cu demnitate,
(ca eu să nu las urme pe pământ)
-Dar tu cu o ușoară urmă-n gând!
M-ai doborât ... chiar cu seninătate.

- Acolo unde visele-s sentințe!
M-ademenești în brațele iubirii.
Crezând că pe culoarul fericirii,
Sădeștește dragostea a ei semințe.

”- Primește un gând răstignit de la mine!”
(chiar dacă te știu din vis nebunesc).
”- Pătrunde-mi în suflet! Știind că e bine!”,
Și uită ce-nseamnă păcatul lumesc.

De câte ori tu furi din timpul meu,
Gândesc că poate ai vreo strategie.
- Pe care să o folosești mereu!
Ca nouă astăzi bine să ne fie.

Suntem de mult noi suflete în zbor
Sau saltimbanci ai lumii interlope.
- Ne trec sudalmele ... ca un fior!
Fiind prezențe vii, neurotrope.

Cândva, te-am creionat în mare taină,
- Din vise ce-mi păreau cam efemere!
Dar bune ca să-mi oblojesc o rană,
Făcută într-o lume de ... tăcere.