Spykal - creaţii proprii

Motto:
„ Dă puterea pe mâna prostului și-ai să vezi ce face cu ea!”.

Tot pe drum, pe drumul sorții,

Mă tem de-a ta singurătate,
Și de iubirea ta mă tem.
Dar totuși eu te strig în noapte,
Și-adeseori în vis te chem.

Ne naștem deseori odată-n viață,
(mai rare cazuri și a doua oară).
Dar nașterea e uneori prefață,
A sorții ce-am avut odinioară.

Iubirea-ți miroase uneori a toamnă,
Iar suflet a parfum ca de stejar.
De-aceea visul tău mă tot îndeamnă,
Să-ți fiu iubit de-acum, un veac, măcar.

Te-am căutat eu alergând prin viață,
(dar oameni prea puțini m-au aprobat).
Și-n fiecare luni, de dimineață,
Alergătura mea au condamnat.

Se-nfruptă sufletul din carnea ta,
Și se-ncălzește cu a ta suflare.
Iubirea-ți va fi chiar temnița mea,
În crunta, nemiloasa ei splendoare.

Tu ești coșmarul unei boli ciudate,
Acum când iarna vine pe pământ.
Izvorul meu bolnav de sănătate,
Silaba mea sau vocea din cuvânt.

Oprește-ți tu timp secunda letală,
Privește în urmă să vezi ce-ai lăsat.
Măcar dacă treci încearcă și spală,
Din vremuri trăite de mult, de-altadat'.

În brațele tale eu realizez,
Că timpul își pierde secundele toate.
Că spațiul întreg îl tot limitez,
Uitând de-ncercări, dorind libertate.

”- Oare-am greșit sau e nou început?!”,
(aș vrea să mă trezesc dar nu prea pot).
Tu să mă ierți căci sunt abia recrut,
Și dragostei eternul ei suport.