Spre semn - Nichita Stănescu

Până și ciuperca gri a creierului
e mult prea materială.

Păr, piele, meninge, alb...
Ca și cum am mângâia o tablă
de logaritmi.

Pune degetul pe cifră!
Să fie aceasta un înțeles al pipăitului?

Atâta lumină îți taie vederea
până când îți pui geana
pe o rază de soare!...
Dar are aceasta vreun înțeles?

Unde sunteți voi, stări ale neliniștii
și tu Insignă, unde ești?
Îmi pun tâmplele
între literă și hârtie

- Dar nu este nici un loc între ele,
râse îngerul, –
ce cauți tu, acolo, în îmbrățișarea lor?

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.