Stau internată într-un salon de culoare albă,
Tipic,
Patul miroase a clor și dezinfectant,
Mă doare capul și sunt amețită
Pe cale să leșin pe holurile spitalului.
Perfuzia mi-a găurit câteva vene
Iar din ea cade câte-un strop
Să-mi reapre venele.
Toate asta îmi forțează gândurile sadice despre moarte.
Nu vreau nimic altceva decât să mă simt bine,
Să nu mă doară stomacul,
Să nu mă doară capul.
Cel mai mare desen cu cretă pe asfalt a avut 8.361 de metri pătraţi şi a fost realizat de 5678 de copii de la şcoli din Alameda, California, SUA. Desenul a fost făcut între 27 mai şi 7 iunie 2008.
Citate şi Maxime:
cea mai mare tristeţe a sufletului este aceea când constaţi că nu mai eşti tu însuţi Teodor Dume
vezi mai multe poezii de: Cristina Gabriela
Detalii poezie:
Distribuie pe: