Spaimă*

Autor:narcispurice


Adăugat de: narcispurice

joi, 03 decembrie 2020

Greața ...

Veni-va o zi.
clipă cu clipă,
fiecare clipă
începând
cu toate cele
trecute,
când
nu vei mai fi!

Gând:
ce-oi simți,
altfel s-or duce
secundele?
zgândărindu-le
gheața!

Bunul știut:
Nu cer,
nici n-ofer,
floare de
nufăr,
iertare!

Ruginit
om de fier.
Sufăr,
cum doare?
dorința
lacrimii:
să nu fie
evaporată
până
n-o curs,
pârău,
fața toată!

Ce-i viața?

Cărare
care,
în soare,
urmă de sare
este;
poveste!

decembrie, 3. alt mileniu - Purice N.
ascut în cel trecut

* editată


vezi mai multe poezii de: narcispurice


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

....
și de aceste observații voi ține cont! nu am deschis calculatorul până azi : 05-decembrie, ora 20:32, Ora României ( ori GMT+2); încă un: Mulțumesc!
Cu bine,
Purice N.
narcispurice (autor)
sâmbătă, 05 decembrie 2020



nici n-ofer... aș folosi „nici nu ofer”, „n-am să ofer”, pentru a evita această alăturare care nu e greșită, dar prea nu sună poetic.

„până
n-o curs
fața toată”... aș folosi „nu-a curs”, dar, bănuiesc că ați vrut să exprimați faptul că lacrima a curs pe față? v-a ieșit altceva, ori nu am înțeles eu bine :)

Cu drag, domnule Narcis! :)
Adina Speranta
joi, 03 decembrie 2020