Sorina - creaţii proprii

În povești despre ploi fără nume

A plouat peste frunze.
Noaptea rece îngheață,

Lunec, lunec

În noaptea în care luna, mă va ajuta să fiu
călător pe ape line, fără valuri, fără ceață,

Prin ochii tăi

Prin ochii tăi, prin mintea ta,
de parcă-n gând ai modela

Floarea mov a vârstei mele

Astă vară, când rugam toate ploile să vină,
parcă norii dispăreau și, cu glas domol șopteam:

Împăcare

Nu v-am spus că nu vreau aur și nici miere pusă vorbei?
Vreau doar liniștea și pacea fericirii de moment,

Pe lună într-un zbor

Peste un vârf de piatră, apusul lin de soare
și peste aspre cremeni,răzleţele zăpezi.

Cad frunze de aur

Când inima bate, cad frunze de-arţar,
când toamna-i acasă, cad frunze-n brumar,

Din tine desprins

Ai scris în inima mea,
cu roșu aprins,

Cămăși de in, răcorii.

Stele-n cer,
parcă dansează

În toamna asta veche

În toamna asta veche,
iubirea se trezeşte