În toamna asta veche,
iubirea se trezeşte
şi-un vânt mai rece muşcă din frunze încă verzi.
Iubitul meu de-o viaţă, ascultă şi-ai să crezi,
că datorită ei
iubirea mea trăieşte!
În foşnetul de frunze
sunt paşii noştri care,
alei pustii de-aramă
sub tălpi au conturat.
Povestea vieţii noastre,
ce-n toamnă-a culminat
cu-aripi de porumbei,
spre cer
ar vrea să zboare.
Aproximativ 1000 de kilometri de păr cad pe toată durata vieţii unui om, cam cât distanţa de la Bucureşti la Viena. Părul uman este atât de puternic, încât ar putea susţine un autobuz aglomerat.
Citate şi Maxime:
Exilat. Cineva care îşi serveşte ţara locuind în străinătate, încă nefiind ambasador. Ambrose Bierce
vezi mai multe poezii de: sorina
Detalii poezie:
Distribuie pe: