Sorina - creaţii proprii

Sau unii au avut cumva dreptate

Unii cred ca oamenii sunt răi
și despărțiți de flori și soare.

Șapte zile.

Șapte zile pe Pământ,
vântul fără de veșmânt,

Toate toamnele zburară

E noapte de iarnă.
Hăuri negre din ceață

Degeaba

Seara asta pare caldă,
cu stele-atât de apătoase,

Restul nu mai este chiar atât de greu

Ating cerul cu privirea visătoare.
Dimineața asta, pentru că sunt eu,

Se strecoară

Se strecoară printre noi
cenușiul toamnei aste,

Culoarea toamnelor rămase

Asupra ta, cu preţ de-o clipă
vin tinereţi strălucitoare,

Ce toamnă e!

Se sparge ziua-n cioburi
și zarea nici nu știu

Nu ştiu de ce

Nu ştiu de ce mi-aduc în palmă luna
cu razele-i albastre, luate de pe cer.

Voi fi lumina vie

La capătul tunelului pustiu
te-aştept iubite, să mă ţii de mână