Unii cred ca oamenii sunt răi
și despărțiți de flori și soare.
Eu cred că nu au învățat să zboare
și s-au pierdut, pe mult prea multe căi.
Unii spun că oamenii sunt triști,
că-n spatele ferestrei au doar noapte.
Eu cred că ochii lor privesc spre miazănoapte
și când zâmbesc, sunt foarte formaliști.
Unii cred că oamenii sunt falși,
cu măști de schimb ascunse-n buzunar.
Eu cred că-n mintea lor nu sunt ceea ce par,
sau poate sunt cinstiți, dar ultimii rămași.
Unii mai cred că omul este mort
în carapacea lutului cel ars.
Eu cred că olarul n-a făcut popas
și sufletul din muncă nu l-a tras.
Unii mai spun că nu e răbdător,
că-n alergarea lui uită de Dumnezeu.
Eu spun că atunci când dă cumva de greu,
omul prin rugăciuni va fi biruitor.
Sau unii au avut cumva dreptate
și eu nu le mai știu acum pe toate.
vezi mai multe poezii de: sorina
Detalii poezie:
Distribuie pe: