Sorina - creaţii proprii

Pe străzi pustii

Pe străzi pustii călcăm pe umbre.
De ce-ar ploua pe străzi pustii,

Adună, primăvară!

În iarba crudă creşte un alb de viorea,
sub aripi de lăstun, e zbor de rândunea,

Privirea, dorul, gândul

Gândul, tăcut prieten sau duşman,
închide noaptea spre zidire,

Nu știam

Blând mărturisind cuvinte, nu ştiam că doare,
gândul trece printre dinţi, trec şi clipele uşoare,

Mi-e teamă

De-atâta frig, mi-e teamă,
să mă opresc.

Înşelătoare iarnă

Doar muntele e alb, uitată iarnă,
aprinse între stele sunt drumurile tale,

Cuvintele tăcerii

Mi-am pus pe urmele tăcerii,
cuvintele singurătăţii

Când în jur sunt ramuri goale

Pe covorul alb răsar
doar brânduşe înflorite,

Văd drumul vieţii noastre

Văd uneori pe-albastrul cer, cum norii
se oglindesc perfect pe frunzele-ngheţate,

Amintirea anilor apuşi

Aşteaptă-mă la tine pe verandă,
mi-e zâmbetul curat şi inima mi-e caldă,