Sorina - creaţii proprii

Cu floarea-atât de albă

Mă-ntreb şi-acum, în primăvara noastră,
de mai găsesc grădini cu lăcrămioare,

Dar cine oare crezi că nu te-ar recunoaşte?

Lună de argint, pe ramuri legeni norii
şi din lumina ta, arar se scutur ploi,

În mine

În mine stau cuminţi, doar două jumătăți,
prin care curge viaţă,

Şi ţi-am spus

Ai ales să mă iubeşti.
Anii peste noi s-au scurs,

Veni-va o zi

Veni-va o zi când fi-vei iubit,
aşa, precum o simplã trebuinţã

E seară

Mă uit în dreapta.
O pasăre neagră,

Zile fermecate

Eram verde printre frunze dantelate,
respirând căldura verii. Legănată de un vânt,

Suim, cuminţi suim

Sub stele trece-o apă,
pe dealuri cad zăpezi

O primăvarā nouă

Mai cad zăpezi din degete de vrăjitoare
şi luciul apei oglinda îşi trezeşte,

Brânduşe eroine

Când nu ştiu unde să mă uit,
mi-aduc aminte de brânduşe