Lunec, lunec

Autor:sorina


Adăugat de: sorina

miercuri, 24 noiembrie 2021

Lunec, lunec

În noaptea în care luna, mă va ajuta să fiu
călător pe ape line, fără valuri, fără ceață,
voi vedea cum toată apa de sub mine-ncet îngheață,
luna, căpătând nuanța unui râu alb-argintiu.

Lumile superioare vor deschide-n mine simțuri
și lungimi de ani vor trece într-o clipă de uimire,
sufletul va fi pecetea stărilor de nemurire
și dantelării de gheață mă vor libera din lanțuri.

Lunec, lunec. Luna crește într-o noapte cât în zece,
rare, cu luciri de gheață, unduirile de-argint
mă vor prinde într-o clipă într-un
vis din labirint,
peste-al cărui zid înalt, doar lumina poate trece.


vezi mai multe poezii de: sorina


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.