Sonetul XXXVI (adulmec toamna ...)

luni, 03 ianuarie 2022

Adulmec cea mai netrăită toamnă,
Mi-s sevele sleite de urcuşuri,
Iar gânduri-greieri, scârţîind arcuşuri,
Spre drept popas iernatic mă îndeamnă.
De-aş zăbovi în primăveri cerşite,
În tufe goale implorând seninul,
Neînflorit s-ar ofili mălinul
Şi ghiocei pe tâmple scrijelite.
Rămân în urmă drumuri troienite
Cu file pline de trăiri apuse
Şi altele albind de presupuse
Rodiri înmugurind, dar nerostite.
Mă cern acum ca blândă adiere,
Pe nedestine ninse de tăcere.

13.08.2008
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.