Sonetul XXXV (sonet alb...)

duminică, 02 ianuarie 2022

Menit să fie sumă paletei de culori,
A decupat în boltă ferestre către cer,
Prea-blânde soaţe nopţii şi negrului stingher,
Sorbindu-le pe toate, le-a renăscut ca sori.
E mat când decorează abisul cu sidef,
Perlând divine sfere şi zămislind comori,
Sau strălucind în zare îngemănări de zori
Cu neguri toropite pe-al zilelor gherghef.
Când nu e non-culoare pe marmurile reci,
Cu argintiu drapează veşmânt de sacerdoţi,
Sau vesele mirese îmbracă pentru soţi,
Şi aşternut le este celor urniţi spre veci.
Se trece-n crini, în nuferi, ori puf de păpădii,
Neprihăniri veline-ale iernii sihăstrii.

10.08.2008
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.