Sonetul XXXIX (corbii ...)

joi, 06 ianuarie 2022

Nestingherit se plimbă prin parcuri pustiite,
Aleanul dus de vântul pierdut printre frunzare.
Sălăşuieşte-n pleoape, alunecă bizare,
Neplânse lacrimi calde, de amintiri trezite.
Nu, nu te plâng pe tine! Dar locul gol mă doare!
Un cuib de păsări duse ce-şi plâng neodrăslite
Sincopa stirpei stinsă sub stelele spuzite,
Un giulgiu de lumină pe-a timpului cărare.
Trec zilele spre mâine degrabă călătoare,
În locul viu odată, doar pene risipite
Mai mângâie ruina dorinţei nerostite
De-a îngropa trecutul sub ultima-ntrebare:
Cine-a vândut iubirea s-a înfrăţit cu orbii?
Cuib de gonite berze să-l privegheze corbii?

08.10.2008
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.