Sonetul XXVI (plâns ...)

duminică, 05 decembrie 2021

Cum cade din ceruri o ploaie amară
Aşa se strecoară sălbaticu-mi plâns
Şi-adapă izvorul ce apa-şi strecoară-n
Firide, prin munte, mai larg sau mai strâns.
Din mine, prin gene, spre lume, tăcut,
Se trece-n cristale ce lumii cuvântă.
Din stei de durere în suflet născut,
Amarnica-i viaţă şi inima zvântă.
Deşerturi sădesc în sărmana făptură,
Târziu, când secat şi de tot ofilit,
Pictându-mi obrajii cu-ndemnuri la ură,
Se-opreşte şi plânsul din dor zămislit.
Cât timp suferinţa trăieşte-n palate,
Speranţa-n bordeie imunde se zbate,

28.03.2008
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.