Sonetul XXV (rătăciri interioare ...)

sâmbătă, 04 decembrie 2021

Sunt cuib singurătăţii, tăcerii temnicer,
Doar rar pe faţa lumii mai scrijelesc vreun semn.
Peceţi aşează timpul, pe frunţi, sub undelemn,
Arvune vii aduse de-al morţii mesager.
Din punctul unde mirul m-a întronat în cer
Se scurg sudori născute de zbatere de gând.
Găvanele privirii în iad parcă's intrând
Spre marea de cuvinte, iar Babel, corăbier.
În arca renunţării, perechi de amintiri
De rău schimbat în bine, cu bine schilodit,
De-a valma aşezate pe lemn mucegăit,
Tânjesc spre Araaratul deplinei regăsiri.
Când rătăceşti prin tine, e stins celestul far,
Şi te zoreşte'n hăuri nestăvilit amar.

23.03.2008
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: