Sonetul XXIV (o viaţă-n dar ...)

joi, 02 decembrie 2021

Câţi dintre noi, în vreme, i-am pălmuit pe îngeri
Cu neputinţa noastră de-a le-nţelege rostul,
Cerşindu-le, în urmă, să fie adăpostul
Când soarta urgiseşte pe cei fără convingeri?
N-a fost de-ajuns că Petru s-a lepădat de El?
Ce groaznice ispite mai zămisleşte traiul,
Împuţinând pe-aceia ce nu ştiu ce e Raiul,
Dar cată bunăstarea vânzând pe Israel?
Ne-acceptă erezia de-a oscila-n credinţă,
Ne dăruie cărare bătătorită: timpul.
Ne-ncearcă. Dar din inimi, tot El ne scoate ghimpul
Când ura, blasfemia, devin obişnuinţă.
Ce rege-a fost vreodată atât de iertător
Să îşi jertfească Fiul, iubirii de popor?

19.03.2008
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.