Sonetul XX [Il Canzoniere] - Francesco Petrarca

Traducere de Octavian Cocoş

Îi răspunde lui Stramazzo din Perugia, care îl îndeamnă să scrie poeme.

Dacă stimata creangă ce păzeşte
de trăznetul lui Jupiter din slavă
cununa mi-o dădea fără zăbavă,
ce pe poetul bun îl răsplăteşte,

cu divele eu petreceam regeşte,
pe care toţi acum le văd ca pleavă;
dar eu n-ajung – ce pacoste scârnavă –
la cea care măslini ne dăruieşte:

şi n-arde a Etiopiei ţărână
sub soarele-nfocat, cum ard eu tare,
că ce iubesc departe-o să rămână.

Deci căutaţi izvor cu unde clare
că apa mea nu pare-atât de bună,
doar lacrimi am, ce curg fără-ncetare.

Adăugat de: Octavian

vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.