Sonetul XVIII (fărâme de-adevăr ...)

joi, 18 noiembrie 2021

Frământă fiecare nevoia de-a pătrunde
Cotloanele luminii până-n apus de neguri
Grăbiţi, culegem cioburi şi nicidecum întreguri.
Când nu ştii întrebarea, cum ai putea răspunde?
Dacă mergând pe cale eşti frânt de îndoială
Şi iei la întâmplare tovarăşi, numai orbi,
Firesc e să ajungem oricărui licăr robi,
Nu poţi pătrunde viaţa trăind de mântuială.
Când ai frânturi din toate, e bine să alegi,
Să scotoceşti în juru-ţi, să ceri rugând, şoptit,
Să-ţi deie-nţelepciune Acel ce ne-a zidit
Şi rosturile lumii să poţi să le-nţelegi.
Doar potrivind cuvinte grăbit sau în răspăr,
Nu vei crea din ele un râu de adevăr.

05.02.2008
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.