Sonetul XLVIII (tăcerea e stăpână …)

luni, 17 ianuarie 2022

Peste cetate, noaptea a rânduit drept pază
Străjer atotputernic, dorita nelumină,
Odihna e primită ca oaspete de vază,
Chiar luna-și face norii, în juru-i, pelerină.
Doar streșinile, ude, ritmează-n cale picuri
Ca un tic-tac hipnotic peste muțenia pietrei
Și rușinate parcă, se strâng în reci nimicuri
Nevrednicele flăcări, în ascunzișul vetrei.
Atârnă liliecii prin părăsite poduri,
Încremeniți de teama de-a evada, cât blând,
Păianjenul își țese în pânza albă noduri
În forme ancestrale, pe fire coborând.
Tăcerea e stăpână. Ca să alunge frigul,
Cocoșul cheamă zorii, strigându-și cu-cu-ri-gul.

29.11.2009
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.