Sonetul XLIX (înveșmântat în taine ...)

miercuri, 19 ianuarie 2022

Înveșmântat în taine, trec Styx-ul. Furișare
Spre râpele albite cu descărnate oase.
Din râul fără vaduri, miazme zdrențăroase
Își risipesc otrava, zăludă nemișcare.
Prin subterana boltă alunecă doar blânde
Răstălmăciri de ocru, cu-azur îngemănate,
Ori rătăciri lactee de limbi însângerate
Ce-ncoronează gheața, pe frunțile arzânde.
Își râde-n barbă Charon: vrea barca să pornească
Spre țărm, unde cosașul a stivuit tainul
De trupuri muribunde, spre-a împlini destinul
Și-ntârzie o clipă, sperând să se-odihnească.
Zadarnică fantasmă, un biet vâslaș ce trece,
Spre jariștea Gheenei, mereu o spuză rece.

15.02.2010
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.