Sonetul XLI (Vezuviul stins ...)

sâmbătă, 08 ianuarie 2022

Era senină cale către lume,
Primind în largul ei pe prichindeii
Schimbați de timpul lung în ghioceii,
Cernuți prin dăruire și cutume.
E-nchisă astăzi poarta priponită
Cu lanțul ruginit și de pe stradă,
Mai năvălesc doar fulgii de zăpadă,
Spre școala mea de viață văduvită.
Mai scârțâie greoi, din balamale,
O ușă vraiște. Mut e clopoțelul,
Pe etajeră s-a uscat penelul
Şi vântul umple holurile goale.
Catedrele stinghere-s prea tăcute,
Vezuviul stins din voi nu mai erupe!

28.01.2009
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.