Sonetul XCVII (inocenţă îngenuncheată ...)

sâmbătă, 26 martie 2022

Obraz. O palmă. Teamă. Şi ruşine!
Acolo unde stăpânea sărutul,
Se-ncoronase, dintr-o toană, cnutul …
Curgea. Pleoapa n-o putea reţine,
În bobul de cristal era o lume
Rostogolindu-se înspre niciunde.
Calvarul mut coboară să inunde
Încrederea în cel ce-i dase nume.
Nici un cuvânt. Prin umilinţa nouă,
Un invizibil rid se creionase,
Privirile în jos erau atrase
De genele-mpletindu-se cu rouă.
Când l-au iertat, genunchii purtau zdrenţe
Din straiele pierdutei inocenţe.
22.06.2016
***
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.