Sonetul X [Il Canzoniere] - Francesco Petrarca

Traducere de Octavian Cocoş

Poem dedicat lui Stefano Colonna cel Bătrân, care pleca din Avignon.

Coloană slăvită, de care s-au prins
speranţele noastre, orgoliul latin,
pe care nici ploaia, nici vântul hain
trimise de Jupiter nu le-au învins,

pe-aici nu-s palate, nici teatru distins,
ci fagi, brazi şi pini sub cerul senin
păşuni şi un munte înalt şi blajin
pe unde poeme-s rostite aprins,

ce spiritul nostru-l înalţă la cer;
iar privighetoarea jeleşte duios
la umbra pădurii, nu poţi s-o opreşti,

şi pune în inimi iubiri şi mister:
dar toate aceste sunt fără folos
căci tu azi, stăpâne, cu noi nu mai eşti.

Adăugat de: Octavian

vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.