Sonetul LXXXVIII (ei toţi sunt Eu ...)

luni, 14 martie 2022

Ei toţi sunt Eu şi moartea lor e'n mine,
Ca un copac cu frunze'ncremenit
Un turn vetust, cu mâinele'n ruine,
Ori zori cerşind, un ultim răsărit.
Eu nu sunt ei! Prezentul lor netrebnic,
De liotă care-şi fură bietul trai
Crucifică trecutul pe jertfelnic
Când vor să mute preacurvia'n rai.
Ce nouă arcă poate să-i adune
În pântece, pe ei, din eu cu eu?
De ce aş face încă o minune?
S-a întrebat prea tristul Dumnezeu.
Nu-i rai, nici iad pentru acest popor
Întemniţat în fostul viitor.
09.11.2015

***
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.